Nu vrei tu sa stai putin jos si sa vedem ce putem face pentru tine? spuse copilul oarecum surprinzator pentru omul care statea in fata lui si care – nu-i asa? – avea toate motivele sa fie mirat ca un copil il invita sa ia loc si se mai ofera si sa-l ajute in problema pe care n-o spusese nimanui pana atunci dar la care ii statea mintea de cateva zile. Si mai mirat era ca nu stia ce cauta el aici la ora asta. Nu trebuia sa fie la serviciu? Incerca sa-si aminteasca momentele de dimineata, incepand cu trezirea dar senzatia era ciudata, aceea de a se gandi la el ca la altcineva, ca la o persoana exterioara lui. Adica el de aici, din camera cu copilul nu era el cel care se trezise dimineata din pat? Ce prostie!
Si totusi, nu vrei sa iei loc si sa vorbim despre problema ta? repeta copilul care statea intr-un fel ciudat pentru un copil, cu barbia in mana, cu privirea oarecum pierduta prin fereastra deschisa spre gradina.
Pai ce te face sa crezi ca am o problema? spuse fara sa-si dea seama daca ceea ce se auzi fusese spus de el sau de altcineva din afara lui, daca a fost spus cu voce tare sau a fost doar un gand de-al lui.
Si totusi esti aici, te afli in fata mea. Nu cred ca poti nega si lucrul acesta. De fapt, chiar se gandea ca ar putea nega si lucrul acesta insa nu stia cum, cu ce argumente. De fapt in acel moment nu avea argumente nici pentru, nici impotriva acestei idei.
Eu te sfatuiesc sa spui ce ai de spus pentru ca aceasta povestire este una foarte scurta si nu stiu cat timp o sa mai ai sa vorbesti in ea.
(Sfarsit)
Completat sub: MacCartile, MacWor(l)ds
