Amintiri din vacanta 2: Satul

E un sat ca oricare altul. Sau nu. Multi care au trecut prin el au spus ca nu, nu e ca alte sate pe care le stiu ei. E altfel. Cum? Tu acum l-ai gasit mai pustiu si mai trist ca alte dati.

Prin satul asta a trecut (si oprit) dintotdeauna trenul. Pe timpuri, seara la ora 5 prin fata curtii trecea puhoi de lume. Navetisti. Din cele doua orase aflate la nord si sud de sat.

Garduri de beton, trotuare. Strazi asfaltate. Liceu. Biserica mare (catolica) ii impresiona pe toti cei care o vedeau. Case mari, sanatoase, ingrijite, varuite frumos. Ieri.

Azi, fara sa te iei dupa slabiciuni sentimentaliste, e mai trist. Poate e prea mult spus trist. Doar mai putin interesant. Intotdeauna a fost un sat modern (cu sanse mari de a deveni un pseudo-orasel micut daca mai tinea comunismul cativa ani; bine ca n-a tinut). Era oricum caraghios, ca un sat mutant, cu gradini de legume, vaci care merg la cireada si femei care merg la fabrica de confectii din sat (cu peste 100 de angajati). Era un sat urbanizat.

Revin. A fost intotdeauna un sat modern iar azi e si mai modern dar si mai neinteresant. Cablu tv, apa curenta, gaz, canalizare, internet prin dial-up (probabil si prin cablu), un calc la 30 de persone, 1,1 telefoane mobile pe cap de locuitor, etc. dar bunul gust si gradul de cultura a scazut direct proportional cu nivelul cresterii tehnologice.

Nici nu stii ce ai vrut sa demonstrezi cu asta. E doar o impresie. Nici o poveste, nici o teorie. Mai bine bei o bere si scrii maine despre mai departe ca te prinde vara tot cu amintiri din vacanta de iarna …

Lasă un Răspuns