N-am timp de nimic. Lumile (vezi aici si aici) incep sa se inunde una pe alta, sa se calce reciproc pe coada, sa se bata intre ele. De fapt mult din criza asta de timp e determinat de proiectul nou cu lumea Mac(A)casa. E stresant, obositor. Goana dupa anunuturi, goana dupa agenti, goana dupa apartamente, goana dupa bani, goana dupa unchi (care sa te imprumute), sa vorbesti la telefon cu fratele, cu parintii, cu colegii, cu prietenii, sa te rogi, sa intrebi, sa raspunzi, sa te plangi, sa multumesti, sa dai telefonul pe silence sau sa dai respins in timpul intalnirii si sa nu uiti sa suni dupa ce intalnirea s-a terminat, poate iti mai amintesti sa si mananci sandviciurile din frigider pe care le-ai adus de acasa si pe care ti le-ai facut de dimineata cu puiul pane pe care l-ai facut aseara la 11 jumate (si care a iesit asa misto de ai mancat vreo 10 bucatele – arata cam ca puiul shangai – cu un bol mic de sos de usturoi cu smantana de ti-a fost sete apoi toata noaptea – pentru ca ai mancat si cu cateva gogonele murate si ai baut si doua guri din petul de bere bergenbier pe care l-ai uitat (sau nu?) in camera in loc sa-l pui in frigider ca sa fie rece diseara cand ajungi acasa dupa ce vezi poate inca un apartament (daca apuci sa-l suni pe agent) – acum a sunat unul pentru o vizionare diseara la 7 jumate) si dupa aceea poate mai apuci sa vezi si niste anunturi ca apartamentul pe care ai crezut ca-tib place nu mai e si nici la tango nu ai mai fost aseara pentru ca erai obosit mort dar cand ai ajuns acasa a sunat unchiu-tau si a trebuit sa mergi la el pentru ca vorbise cu el taica-tu a carui zi a fost ieri iar cand l-ai sunat sa-i spui la multi ani era putin ametit pentru ca fusese putin plecat prin sat cu putine treburi si probabil ca bause putin desi lui nici nu-i trebuie decat vreo doua pahare de vin sa se ameteasca si avea chef de vorba la telefon insa aseara apoi cand ai vorbit din nou era ok se uita la televizor la nu stiu ce talk show despre gaze dar mai tarziu cand ai aflat de la agent ca apartamenul nu mai e valabil nu l-ai mai sunat si i-ai spus abia azi dupa ce ai terminat raportul inainte de a merge la o alta intalnire dupa care ai scris asta pe blog …
Completat sub: MacAcasa, MacBlogroll, MacJob, MacLumi intersectate, MacTango


Respira adanc, relaxeaza-te…
Controleaza-ti stresul, nu-l lasa sa ajunga la proportii apocaliptice
Eram asa de obosita dupa ce am citit ce ai scris…parca nici nu mai aveam aer sa respir.
si cand vei fi poate la fel de stresat in celelalte lumi…dar vei avea casa ta…
Ce sa-ti spun…gandeste-te ce frumos va fi cand vei avea casa ta
Acum daca te uiti iarasi pe text parca vazi ca e mai mult stres decat voiai sa exprimi. Interesant. Si nici nu ai vrut neaparat sa sune ca o plangere. Mai degraba sa arate o stare. E totusi o faza mai aparte pentru ca in celelalte lumi nu pari in mod normal stresat, oricum probabil o sa te calmez in cateva zile.
Daca n-ai timp, cand ai timp sa scrii pe blog?
De fapt, tu vinzi sau cumperi? Ca nu am inteles nimic
Am pus linkuri spre doua posturi care sa lamureasca ce e cu lumile si unul spre categoria Mac(A)casa pentru a ne lamuri cine cumpara si cine vinde. De fapt eu as cumpara daca as avea ce si unde. Deocamdata doar vizionez.
Hai sa iti dau un pont, ultima descoperire pe imobiliare: http://www.magazinuldecase.ro
Chiar nu fac reclama
[...] in ultima zi si care?Ultimul tango la Bucuresti (pe 2006)TrafficAmintiri din vacanta 4: CalatoriaN-am timpImaginatia nu inseamna [...]