Scriu repede ceva ca sa vad cum arata. Pacat ca nu sunt acasa ca sa iau un text scris si sa-l postez. Desi primul text e bine ca sa fie ceva original si adaptat evenimentului (lansarea blogului Lumile lui Paul. De ce asa? Pai pentru ca nu prea pot sa fiu eu acelasi in toate domeniile vietii mele, eu dintr-o lume nu mai sunt tot eu din alta lume. Iar lumile astea nu sunt neaparat paralele, ele se intersecteaza, uneori sunt perpendiculare ca intr-o geometrie clasica euclidiana, alteori pot fi ca niste elemente ale unei geometrii ne-euclidiene. Si fac si fraze asa de lungi incat nici nu mai stiu de unde am pornit si unde o sa termin. O sa incerc pe cat se poate sa scriu in moduri diferite textele, in stiluri diferite (desi nu prea cunosc eu care sunt diferitele stiluri de redactare a unui text pe internet). Poate ca ar trebui sa citesc cate ceva despre asta ca sa-mi vina mai usor sa urmaresc schimbarile astea. Asa deci: lumile astea ale mele nu sunt nici mai colorate, nici mai multe decat ale altora. Doar ca aici voi incerca sa le definesc pe fiecare si sa (mi) le descriu in functie de cum (mi) se intampla ele si in ce mod devin ele interesante.
Completat sub: MacLumi intersectate
[...] N-am timp de nimic. Lumile (vezi aici si aici) incep sa se inunde una pe alta, sa se calce reciproc pe coada, sa se bata intre ele. De fapt mult din criza asta de timp e determinat de proiectul nou cu lumea Mac(A)casa. E stresant, obositor. Goana dupa anunuturi, goana dupa agenti, goana dupa apartamente, goana dupa bani, goana dupa unchi (care sa te imprumute), sa vorbesti la telefon cu fratele, cu parintii, cu colegii, cu prietenii, sa te rogi, sa intrebi, sa raspunzi, sa te plangi, sa multumesti, sa dai telefonul pe silence sau sa dai respins in timpul intalnirii si sa nu uiti sa suni dupa ce intalnirea s-a terminat, poate iti mai amintesti sa si mananci sandviciurile din frigider pe care le-ai adus de acasa si pe care ti le-ai facut de dimineata cu puiul pane pe care l-ai facut aseara la 11 jumate (si care a iesit asa misto de ai mancat vreo 10 bucatele – arata cam ca puiul shangai – cu un bol mic de sos de usturoi cu smantana de ti-a fost sete apoi toata noaptea – pentru ca ai mancat si cu cateva gogonele murate si ai baut si doua guri din petul de bere bergenbier pe care l-ai uitat (sau nu?) in camera in loc sa-l pui in frigider ca sa fie rece diseara cand ajungi acasa dupa ce vezi poate inca un apartament (daca apuci sa-l suni pe agent) – acum a sunat unul pentru o vizionare diseara la 7 jumate) si dupa aceea poate mai apuci sa vezi si niste anunturi ca apartamentul pe care ai crezut ca-tib place nu mai e si nici la tango nu ai mai fost aseara pentru ca erai obosit mort dar cand ai ajuns acasa a sunat unchiu-tau si a trebuit sa mergi la el pentru ca vorbise cu el taica-tu a carui zi a fost ieri iar cand l-ai sunat sa-i spui la multi ani era putin ametit pentru ca fusese putin plecat prin sat cu putine treburi si probabil ca bause putin desi lui nici nu-i trebuie decat vreo doua pahare de vin sa se ameteasca si avea chef de vorba la telefon insa aseara apoi cand ai vorbit din nou era ok se uita la televizor la nu stiu ce talk show despre gaze dar mai tarziu cand ai aflat de la agent ca apartamenul nu mai e valabil nu l-ai mai sunat si i-ai spus abia azi dupa ce ai terminat raportul inainte de a merge la o alta intalnire dupa care ai scris asta pe blog … [...]
MacPaul said…”Scriu repede ceva ca sa vad cum arata”
Iti spun eu: arata shic lumile astea cand separate cand amestecate
Multumesc, Damaris, esti draguta:)